Clubul de miscare pentru sanatate

7 Noiembrie 2011

Drumeţie la munte în noiembrie

Filed under: Uncategorized — clubuldemiscarepentrusanatate @ 1:57 PM

Clubul de mişcare şi-a încheiat sezonul drumeţiilor la munte de anul acesta cu o excursie în Munţii Postăvarul. Traseul ales a fost Timişul de Jos – Vârful Lamba Mare – Braşov. Din Timiş am urcat pe traseul marcat cu cruce albastră în jur de două ore, iar de la intersecţia acestuia cu trasul marcat cu o dungă albastră, am decis să coborâm spre Braşov.

Grupul a fost, ca de obicei, la înălţime. Mircea şi Nicu ne-au ajutat mult, le mulţumim frumos. Mircea a impus de la început un ritm pe care toată lumea îl putea urma, apoi, când a fost momentul, a atras atenţia asupra dificultăţilor ce ne aşteaptă, ceea ce a ne-a motivat să mergem într-un ritm constant, chiar şi atunci când urcuşul a devenit dificil. Iar Nicu s-a dovedit aşa de eficient încât dacă ar deveni mâine antrenorul echipei naţionale de fotbal, într-un an am deveni cel puţin campioni mondiali! 

Felicitări Ralucăi, a coborât aproape şchiopătând (avea o accidentare la gleznă), dar nu numai că nu s-a plâns şi nu a ţinut grupul în spate, dar o bună bucată de timp a mers atât de bine încât abia ne puteam ţine după ea. Felicitări şi celorlalţi care, deşi s-au simţit obosiţi şi au avut dureri de genunchi (după ora 4 faşa elastică a devenit noul trend în grup), au ţinut pasul în aşa fel încât am ajuns în oraş înainte de lăsarea întunericului. 

Pentru cei care doresc să urmeze traseul ales de noi şi sunt începători, avem şi câteva sfaturi. Iniţiaţii cu siguranţă nu vor întâmpina dificultăţile noastre.    

Traseul este catalogat ca având o dificultate uşoară câtre medie în acest sezon. Pentru noi (mulţi începători şi/sau fără antrenament) a fost destul de dificil pe partea de urcare. Coborârea a fost lejeră, însă foarte lungă (aprox. 4 ore). Timpul total: 6 ore.   

Primul sfat este să aveţi mare atenţie ce încălţăminte alegeţi. Deşi pe jos a fost uscat şi am avut parte de vreme nesperat de frumoasă, se alunecă foarte tare datorită frunzelor căzute – traseul străbate o pădure de foioase. Pentru urcare, este recomandabil să aveţi beţe de trekking. Dacă nu aveţi, este bine să vă alegeţi de la început nişte beţe din pădure (şi sunt foarte multe, slavă Domnului), reduc foarte mult atât efortul pentru picioare, cât şi pericolul de alunecare.

Cărarea este străbătută de un izvor pe o porţiune a traseului. Datorită frunzelor, nu veţi vedea întotdeauna dacă aţi călcat pe teren uscat sau în mlaştină. În perioada asta sunt şi buruieni care s-au uscat şi care, îmbibate cu apă, devin foarte alunecoase. Soluţiile sunt ghetele impermeabile, cu talpă cu aderenţă mare, şi atenţia sporită.

În Timişul de Jos am fost avertizaţi că sunt urşi cerşetori în zonă. Noi n-am întâlnit nici unul (bănuiesc că sunt morocănoşi în perioada asta că vine hibernarea şi râsetele noastre i-au pus pe fugă), însă nu uitaţi de ei dacă alegeţi traseul pe care l-am urmat noi.

Pentru că ziua este foarte scurtă la început de noiembrie, noi am regretat că nu am avut toţi lanterne cu noi. Şi am regretat şi faptul că nu am tras suficient de tare în miezul zilei, ceea ce ne-a făcut să avem emoţii că ne prinde întunericul în pădure. Sfatul nostru: fiţi precauţi şi nu vă lăsaţi furaţi de peisaj (care, spun în paranteză, este absolut magic în perioada asta!). În 6 noiembrie, în pădure, la ora 5 este deja întuneric!

Nu lăsaţi pe nimeni în spate şi fiţi mereu atenţi să nu lipsească cineva. Prima dată când am auzi că cel mai lent trebuie să meargă primul şi cel mai rapid ultimul, am fost foarte reticentă. M-am gândit că asta e culmea, aşa nu o să ajungem nicăieri! Am văzut însă cât de important este să o respecţi. În felul acesta toată lumea poată să meargă într-un ritm constant, nu rămâne nimeni în urmă şi visătorii tentaţi să admire peisajul sunt motivaţi să ţină pasul cu restul grupului. Să nu mai spun ce eforturi depune cel desemnat drept „lentul” grupului să demonstreze că ceilalţi nu au dreptate!

Ce ne-a ajutat. Ritmul relativ constant, faşele elastice, fluierul, hainele de schimb, beţele, harta traseului, numărul de telefon al Salvamontului (pe care nu l-am folosit, dar l-am avut cu noi), mâncarea şi apa în cantităţi suficiente, solidaritatea şi coeziunea grupului.

Ce ne-ar fi ajutat: cunoaşterea mult mai temeinică şi harta tuturor traseelor din zonă, lanternele, cuţit, un ritm mai susţinut la începutul coborârii.

Drum bun tuturor! Aşteptăm critici multe din partea celor mult mai pricepuţi, comentarii din partea participanţilor şi întrebări din partea celor care doresc să meargă pe acest traseu!

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: